Dilema porcina (cu radacini in criza aviara)

De ce e porcina?? E de la porc, sau nu e de la porc? Ecuador, Ucraina, parca si alte tari, au interzis importul de carne de porc, dar autoritatile internationale urla ca nu se ia gripa porcina de la carnea de porc mancata. Se ia din aer… Aha, deci sa stau cat mai departe de guitatori si mai ales sa nu-i las sa stranute spre mine.

O alta problema pe care mi-o pun: daca nu e de porc ci e doar nord-americana, daca e foarte usor de tratat in faza incipienta, daca are simptomele normale unei gripe ca toate gripele, daca tratamentul nu difera de doftoriile cu care te indopi in caz de gripa ordinara… de ce e o gripa speciala??????? Mai exact, ce face gripa nord-americana mai bau-bau decat toate celelalte epidemii de gripa din lume?

S-a gasit, se zice, primul caz de gripa porcina identificat la om in Mexic. E un baietel foarte simpatic, care povesteste cum a dat gripa porcina in el: „aveam capul fierbinte, tuseam pana ma durea gatul si stomacul, n-aveam pofta de mancare.” Lasand tusea la o parte, simptomele par ceva mai blande decat in cazul gripei la romani, unde se lasa cu dureri de muschi, zacut la pat. Ce face primul om depistat cu gripa porcina? Se simte foarte bine!

Fireste, marketingul a inceput sa clocoteasca: Obama a fost in Mexic la trei zile dupa primul caz si a dat mana cu un cunoscut arheolog care a murit a doua zi, se pare, de gripa porcina. Oare il baga pe Obama in carantina?

In Vietnam si Egipt, oamenii nu se tem de gripa porcina, ca se lupta in momentul asta cu gripa aviara. Toti cei infestati cu aviara anul asta au murit.

Pana vine in Romania sa stam la locul nostru, sa tusim cat mai departe unii de altii si sa asteptam providentialul Tamiflu. Vreo 12 milioane de doze unice asteapta, cuminti, sa fie cerute de guverne si oameni prevazatori din toata lumea. Ce bizniz, gripa asta!

Cutremurul a facut gripa porcina

Iesiti repede ca e cutremur!

Eu evaluam rapid temperatura de afara sa stiu daca ma arunc pe usa asa, in tricou, cum eram. Pana la urma sanatatea mi-a fost mai de pret ca viata si mi-am acordat timp sa ma-mbrac. Intre timp ma holbam la lustra, dar lustra nasilor e, probabil, prea teapana pentru seisme sub 7 grade. In sfarsit, ne-am bulucit pe usa toti, cu copilaret cu tot. Vladut, copilul de gradinita al nasilor, un hip-hopper in miniatura, isi urla entuziasmul pe strada: „Cutremur! Primul cutremur din viata mera! Vreau sa-l simt, vreau sa-l simt si eu!” Noi eram brusc prieteni cu toti locatarii din Cotroceni. Care iesisera la poarta, care erau deja in parc… Faceam schimb de impresii si ne uram o noapte linistita. Cam asta am facut de cutremur.

In rest, am avut cel mai frumos Paste pe care mi-l pot aminti. Mai mult ca sigur au fost si altele in copilarie, dar din pacate nu mi le pot aminti acum. O curte plina, ca o tabara de vara. 1 mai se anunta cu mistret si iepure. La acelasi gratar multicolor.

Am zis mistret, n-am zis porc de pe langa casa. Ca mai mult decat cutremurul (pe care oricum nu l-am simtit), ma sperie gripa porcilor din Mexic. Pe care a dus-o vantul si in America. Partea care-mi da fiori e faptul ca se transmite la om. Gata cu cefele, nu mai mancam porc, nu ne mai ascundem sub tocul usii.

Si intr-un caz si in celalalt, murim. De cazul cu tocul usii scrie in Adevarul de azi si nu ti se da nici o sansa: „Nu te aseza sub tocul usii. Vei muri!”

Aberatia din Plaza: Nine West

Ok, m-am intors. Modificata, dar nu genetic. Dimpotriva. Intre timp am vazut Clujul de pe fereastra clinicii de chirurgie plastica a dr. Cornelia Maior. Si l-am mai vazut o data, in graba, pe weekend. L-as vedea mai des, in primul rand pentru ca ador vorba oamenilor, accentual leganat, mieros, de suflet bun. Daca s-ar fi invatat ardeleneste la scoala, m-as fi inscris sigur la cursuri. La Cluj oamenii si cand injura, parca o fac cu tot dragul. Dupa oameni, imi place locul, Clujul vechi, cu cladiri care ma plimba cu gandul prin Cartierul Latin. In sfarsit, ma bucur ca doar pe-acolo am fost si n-am intrat in zonele mai tinere ale orasului. Deci m-am intors. Bucurestiul nu ma duce cu gandul in zone fericite. Cladirile socialiste, bulevardele socialiste, casa poporului, mutantul socialist care rade-n soare, socialismul e atat de prezent, in fiecare placa de prefabricate, gri si patata de ploi, a fiecarui bloc sinistru… Ah, ce varza arhitecturala, ce cladiri de birouri facute din geamuri si otel in care se reflecta balcoanele strambe cu prosoape atarnate pe sarma, langa care mai gasesti o cladire veche, glorioasa pe vremuri, in prezenta mucegaita si cu viitorul curmat de o bulina rosie. Ah, cat ma agreseaza vizual Bucurestiul, cat ma bucur ca mai exista Parcul Herastrau si leaganele din parculetul de la metrou. Si cat imi tihneste ca nu locuiesc in Bucuresti, ca nu aud tramvaiul, ca nu vad cortul de nunta intre blocuri, ca nu adulmec tevile de esapament cand deschid geamul seara. Deci m-am intors si-am observat ca a mai rasarit un magazin. In Plaza. Si aveam ceva de comentat. Erau acolo niste incaltari la pretul de 5500 de lei noi. Adica cinzes’cinci de milioane vechi. M-am apropiat de vitrina, nu ma inselasem, pentru ca langa ele, erau alte sandale cu toc la 40 si ceva de milioane. Am vrut sa intru si sa rad putin de ei. A fost primul impuls. Sa bag capul pe usa si sa-i iau la misto. Dar ce vina aveau vanzatoarele? In plus, mai e si criza… de ce sa le pun eu sare pe rani? Si totusi. In Plaza? Acolo unde-s Mango si Zara si alte branduri civilizate? Cum sa pui la vanzare in Plaza sandale de 60 de milioane? Ce simt alterat al realitatii l-a facut pe intreprinzator sa creada ca un mall de larg consum, as zice, poate gazdui cu respect un magazin nu de lux, ci luxissim! Ce fiinta care ar avea de spart 100 000 lei noi pe tzoale intr-o zi, s-ar duce in Plaza sa-si satisfaca aceasta nevoie? Sigur ar lua Lufthansa pana la Milano si ar bate-n lung si-n lat Via della Spiga in cautare de fashion la preturi cu capul pe umeri. Eventual reduse. Ba, baieti, sau fetelor de la nain uest din Plaza, voua nu vi se par jenante sandalele alea de altfel frumos colorate? Nu e locul lor acolo, printre vanzatoare incurcate, cu radioul dat tare. Daca ati fost afara, intr-un magazin de lux, ati vazut ca acolo e atmosfera exclusivista. Exact, sa auda si urechiusele voastre care au incurcat afacerea: EXCLUSIVISTA! Oamenii cu portofelul razgaiat asta cauta atunci cand scot multe zerouri de pe card. Stiti voi, in caz ca ati vazut pe-afara, magazinele acelea cu geamuri inalte, fumurii, cu flori, scari, obiecte de arta, cu barbati inalti si frumosi la costum care asteapta sa-ti deschida usa si fete impecabile care-ti stau la dispozitie pentru consiliere. Alta bizarerie: in conditiile in care pe orice site de shopping poti sa-ti alegi dintr-o gama impresionanta de incaltari Nine West si toate la pana-n 90 de euro!!!!!!!!, de ce ai da 1300 de euro pe o pereche luata din Plaza?? A, si vorbesc de 90 de euro fara reducere, sandale din colectia noua! www.ninewest.com La reduceri poti sa-ti iei trei perechi de pantofi Nine West cu 75 de euro!! Fireste, afara. Aberant, aberant. Cam asta. A, si despre 1 aprilie… Ce sa zic, nu mai face lumea poante ca atunci cand eram eu mica… De 1 martie nu mai poarta fetitele martisoare… Eu aveam sortuletul plin de mutunachi si de-abia asteptam sa-l ciurui cu ace de siguranta. Martisoarele erau pentru noi ca niste decoratii, ne erau dragi. Acum fiica-mea de-abia a pus un martisor in piept in prima zi. Pe 2 martie nu mai era la locul lui. Iar despre 1 aprilie nu cred ca stie mare lucru. Ce descurajant… Totusi, poate-si fac farse la scoala azi. M-as bucura.