Simona Tache + Mircea Badea = poker pe-ntaratate si pe date

Am gasit pe reportervirtual postul cu Simona + Mircea = pisica si motoceii. Simona Tache, daca scoate limba la mine, eu imi imaginez ca are de fapt o penita cu iridiu capabila sa execute orice stil de dans pe foaia de hartie. Pentru mine exista doua feluri de umor: umorul care te face sa razi (iar rasul nu poti sa bagi niciodata mana in foc ca e din toti rarunchii) si umor care te gadila (deci care ti se raspandeste in corpul fizic). Simona Tache pe care am cunoscut-o cu ani buni in urma la o sedinta foto si un material pentru Unica, are umor care pe mine ma gadila. Rad, nu rad, n-are importanta. Ma bucur de el pentru ca-mi face sa topaie centrii nervosi. Am citit scrisoarea ei catre Mircea Badea si inteleg perfect ce vrea sa zica, pentru ca eu, cand am timp si n-am somn ma uit la Mircea Badea. Mircea Badea e informat atat cat poate fi el de informat. Si are ura pe ce are ura in general poporul: pe politisti, pe politicieni, pe grasii corupti, pe criminali, pe controlorii de bilete, pe saracie. Priza lui la public e un fenomen. Imi aduc aminte ca am accesat blogul lui Badea chiar in prima zi si la un post care suna cam asa: „Gata, sunt aici!’ avea 4 sute si ceva de comentarii!! Iar ultimul lui post are vreo mie sapte sute!! E clar ca misca oamenii. Ca-i gadila intr-un fel.

Sunt idei de-ale lui pe care le gasesc si la mine si nu trebuie sa le caut mult. Sunt revolte de-ale lui de care mi-e jena, ca el e asa, intr-un fel, de-al casei si mi-e rusine cand un apropiat de-al meu se face de ras in halul asta. Si sunt rautati de-ale lui de care mi-e mila. Pentru ca imi dau seama ca Mircea Badea e un fel de pusti nostalgic, ca secretul starilor lui sta acum in freza lui (eu acolo il vad si mi se pare ca n-are cum sa-l ascunda mai bine), dupa ce ani la rand a stat in spagatul lui de care, acum, cred ca si lui ii e mila/rusine. Ziceam o data in redactie ca mie Mircea Badea mi se pare genial… pentru un pusti de 12 ani. Dar nu mi se pare deloc genial pentru un adult. Daca ar fi avut 12 ani si discursul de acum, intr-adevar, ar fi fost un elev de-a saptea stralucit, pe care s-ar fi batut televiziunile, care televiziuni i-ar fi scuzat stangaciile in rationamente si rautatile.  Un baietel pre-puber are dreptul sa fie rautacios, sa puna piedica, sa traga de cozi, sa scuipe. mai ales daca e desteptul scolii. Dar Badea e barbat in toata firea. In toate firele, de fapt, frezate in sus cu sinceritate. Asta e, alti barbati imaturi isi inseala nevestele. Dar dezboltarea afectiva a lui Badea s-a oprit, cum am zis si cum cred eu, undeva pe la 12 ani, pe cand n-avea treaba cu fetele, ci cu colegul de clasa care-l oftica cel mai tare.

De asta cred ca si foloseste cuvinte din astea care improsca saliva, gen: … proasto!

Pisica exigenta Simona Tache i-a cunoscut slabiciunile si mesajul ei catre el, dincolo de joaca pura cu motoceii lui Badea, este: opreste-te, nu-i frumos ce faci, rade lumea de tine, cresti si tu, ce naiba, lasa freza si bicepsii, fa si tu ceva in viata ca maine poimaine dai capacitatea!

Asa cred eu. Si mai cred ca Mircea Badea merita o lume mai buna (in general, fraza care-l defineste este: nu mai pot, am obosit), oameni mai buni, flori si pace si iubire, armonie, apreciere, lucruri care sa-l imbratiseze si sa-i dea curaj sa inainteze in sfarsit spre pubertate, adolescenta, tinerete, maturitate. Drumul e lung, Badea, dar neuroni ai destui.