Ciorba cu dragoste. Sambata.

Drumuri de sambata. Dupa ce am renuntat la un eveniment organizat la patinoar pe motiv de 15 grade si patinoar ud (pentru atmosfera, un om harnic imprastia cu un mop baltile de pe gheata), ne-am strans copila si patinele si le-am parcat in fata unei alte locatii, zi de nastere, prieteni, copii, chitaiala. Dupa care am facut escala acasa la nasi. Din nou copii, din nou chitaiala. Ceva mai intensa. Si cum stateam noi pe fotoliile lor comode, cu pleoapele grele de relaxare, mi se arata mie o idee si incep sa zburatacesc programele din telecomanda. Ca la un semn, o scena neasteptata imi impietreste zappingul nervos. „S-o aduci pe ea in casa mea, ma, pe vagaboanta asta, ma?” „Asa, o aduc, care-i problema?” „Eu am muncit la casa asta si sa stea ea pe munca mea?” „Ce-ai muncit tu, fa?” „Cum ce-am muncit? Pai nu ti-am pus zarzavaturi?” Pleoapele se fac usoare, incepem sa ne dezghetam, ramanem pe receptie, sa vedem vagaboanda. Care vine blonda, cu buze subtiri si decolteu cu pretentii nefondate. Si incep femeile sa se spurce intre ele. Amandoua il vor pe el. El e foarte calm si are bani. Amanta blonda e tanara, nevasta trecuta. „Asta-i curva, ma, te vrea doar pentru bani”. Vine si fiul de-o varsta cu amanta. „Pai ce faci tata, ai adus curva-n casa? De-astea ca ea puteam si eu sa am oricand.” Apoi pustii se intalnesc intre ei. El: „Vrei sa-i toci banii lu’ tata” Ea: „Pai hai sa-i tocam noi doi impreuna”. Ups, se-ngroasa actiunea. Unul dintre baietii nasului, aflat la varsta la care incepe sa-l fascineze lumea adultilor cu tot ce poate incapea in ea, sta cu ochii mari in televizor si chicoteste. AP. Hai du-te la joaca, aici scrie acordul parintilor si noi nu-ti dam acordul. Baiatul nu se lasa si urmareste realityshow-ul de dupa usa. Povestea evolueaza, blonda „de pe centura” (cel putin de-acolo e convinsa nevasta ca a luat-o barba-su) se infiltreaza in patul lor, apoi face o cafea proasta, calca o camasa prost si se explica: „Pe mine o sa ma duca la restaurant, eu nici la mama acasa nu calcam, nu gateam. Tot ce vroiam mi se aducea pe tava!”. Testosteronul barbatului e pe pilot automat: invariabil, replicile lui se termina cu: „da, iubirea mea, sigur iubirea mea, hai nu fi suparata, iubire.” La un moment dat (deja pe pauzele publicitare fierbeam cu totii sa vedem continuarea), blonda ii gateste fiului amantului o ciorba si-i spune: „Sa stii ca am pus multa dragoste in ea.” Mm. Eu n-as mai fi mancat dupa replica asta, in locul lui. La cateva secunde apare nevasta din camer-ailalta: „Ce faci fa, asta-i mancare pentru baiatu’ meu? Vrei sa mi-l dai in hepatita?” Tocmai cand credeam ca trioul conjugal poate evolua cu succes sub acelasi acoperis, laturile feminine ale triunghiului se incaiera. Cuvantul curva e prea des rostit ca sa-l mai poata acoperi bipurile. Baiatul nasilor nostri mustaceste fara acordul parintilor. Concluzia nevestei inselate la domiciliu e ca o sa se aranjeze, ca las’ ca o sa aiba mai multa grija de ea sa arate bine si cand el o sa vina inapoi la ea, ea o sa-i intoarca spatele. Si se termina. Nu inainte sa aruncam un ochi in bucataria de saptamana viitoare. Tot doua femei, tot un barbat. Tot cuvinte de-alea. O fi facatura, n-o fi, pana la urma nu conteaza. Ca, de exemplu, la Negru e facatura, mi-e clar. Seara, intr-o zi a saptamanii, e un show „Te pui cu blondele”. Si blondele au profesiile afisate. La una dintre ele e afisat „amanta”. Barbatul care se pune, printre altele, si cu ea, ii bate obrazul: „Nu ti-e rusine sa fii amanta? Nu te gandesti ca strici o familie cu copii?” „Nu mi-e rusine, de ce sa-mi fie? Fiecare e liber sa-si faca viata cum vrea”. O fi dialog prestabilit, n-o fi, nici aici nu conteaza. Televizorul educa, ce iese din gura televizorului, pentru multi e lege. Sau macar se-ntipareste ca fapt divers. Si mai am un exemplu. Peeeee, a, pe Antena 1 e un show ca cel al lui Ernest. Test de fidelitate. Unde se testeaza barbati pe baza de ispita. Si se prezinta ispita: „Buna, ma cheama Xuleasa, am optisprezece ani si imi plac foarte mult barbatii. Nu conteaza sa fie frumosi, conteaza sa fie cu bani.” Ma frec la ochi, dar mi-e mila de urechi. Nu de ale mele, ci de ale tuturor fetelor care priveau la ora aia, poate cu admiratie, o femeie care a avut sansa sa apara la televizor. Oamenii de la televizor educa. Fara sa vrea. Si nu numai de la televizor. Oamenii din ziare. Din Libertatea. Unde cuvantul curva nu numai ca nu e blurat, dar e si scris foarte mare, sa nu cumva sa-l ratezi. Si imi aduc aminte clar un titlu de prima pagina din Libertatea: „Doua romance, cele mai tari curve din Spania.” Cele mai tari… adica e de bine, nu? Si castigau cu multe zerouri… adica si asta e de aspirat, nu? Mi-a fost rusine ca omul care statea atunci in fata mea in metrou citea ziarul cu prima pagina spre mine. N-am putut sa scap de ea. Si atunci, am gandit cu pacat. Redau exact ce am gandit atunci, pentru ca tin minte perfect: oare baiatu’ ala care a pus pe hartie de ziar in tiraj urias aceasta stire si i-a mai dat si titlul pe acre i l-a dat, n-o avea si el o fata? Care acum e mica si dulcica, dar cand s-o face mare o sa-si faca in taina planuri sa o stearga in Spania precum Gina si Daniela? Si-o sa creada ca va castiga admiratia nesfarsita a parintelului ei, doar fiind cea mai tare in domeniu pe care taticutul ei il credea atat de profitabil si atat de important ca-l punea pe prima pagina? Ma gandeam la asta. Si stiu sigur (as putea sa verific) ca doar cu cateva zile inainte de acest episod, tot pe prima pagina a aceluiasi ziar am citit acelasi cuvant scris cu litere imense. Curva. OK, ele exista, nu am ceva cu bransa, sunt pentru bordeluri legale si tot tacamul (necesar ospatului). Dar mass media educa. Fara sa vrea. Mizeriile educa. In ochii privitorilor si cititorilor, oamenii care au ajuns in atentia ziaristilor sau in luminile studiourilor tv, au, probabil, niste atuuri. Au fost niste norocosi. Deci merita atentia. Show-ul de care ziceam era pe National TV. Stiu ca ma revolt degeaba. Stiu ca reality-show-urile si show-bizurile sunt la noi spectacole de patinaj pe un patinoar flescait. Ce pacat… Dar ce vine spre mine? Ce vine pe patine? E blonda, amanta, buze subtiri! Si vorbeste tuguiat si improsca gheata in jur si lumea aplauda si patinoarului ii creste nitel audienta. Si ma concentrez sa aud ce zice, ca vorbeste catre nevasta amantului. Trecuta dar muncitoare. „Tu nu te uiti, fa, in ce hal esti? Nici scuipatu’ nu mi l-as consuma pe tine”. Sa vina vara, sa se topeasca gheata, sa se faca strand, dezinfectie…

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. as ride daca nu m-ar intrista toata situatia prezentata de tine. in sfirsit intilnesc un om de presa care nu se ascunde dupa deget si nu zice ca „asa vrea publicul, asta cere publicul”, ci este responsabil fata de publicul sau.

    • Zully, oamenii de presa se ascund dupa deget doar daca asa vor. E doar o alegere personala. Totul e sa lasam si publicului dreptul la alegeri personale. Inainte sa-i bagam pe gat imagini de privit cu dezgust. Publicul e om ca si noi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: