Ramane si la ei. 6 luni.

Fara continut, doar de forma.

Dar de cand am inceput sa pasesc pe ideea „ce ai de spus ramane la tine” (idee care a incurajat si ratiunea de facere a acestui blog), constat ca apar noi si noi canale de comunicare! De exemplu, ce ai de spus poate ramane si la Ministerul Internelor. Si al Telecomunicatiilor, si al Tehnologiei, si al SMS-urilor si am MMMS-urilor. In fine, nu ramane intreg corpul gandirii. Dar macar esti linistit ca exista undeva o arhiva a datelor importante din viata ta: cand ai inceput sa asterni gandul X in scris sau in vorbit, cand l-ai epuizat, cu ce parte a corpului l-ai exploatat (cu gura pe receptor sau cu mana pe tastatura). Bun si-asa.

Nu ma simt mai bagata in seama de cand mi s-a pus sub urmarire ora, data si si locul convorbirii (parca de azi, nu?). Ma gandesc doar cat o costa toata tehnologia asta, toti oamenii implicati in ea. Si ce alte lucruri tine in loc. Pentru ca exista un lant, ma gandesc. Un fel de lant trofic: de pilda, as putea sa ma gandesc (si ma gandesc, pentru ca am unde, am b log!), ca aceasta lege gurmanda mananca si ea din pasaj. Pasajul Basarab  care ma deprima in fiecare dimineata pentru ca nu e decat un morman de moloz printre stalpi de beton. Hi five.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: