Programeaza-te pentru spectacol

editorial – aparut in revista Femeia de februarie 2009 – in sfarsit arhivez editoriale si incep cu ultimul, ca mi-e lene sa dau copy paste din urma.

In viata mea se intampla lucruri spectaculoase. A, nu mi se intampla neaparat mie, dar se intampla in viata mea. Si eu am un principiu care imi mentine ridicat nivelul general de satisfactie, si anume: cand vad un lucru care-mi place, atunci acel lucru e al meu (de exemplu, daca tu ai un trenci care mie-mi place la nebunie, atunci e al meu, decat ca-l porti tu. Dar el tot al meu e!). Principiul, se-ntelege, nu-l aplic doar la haine, ci si la stari, intamplari, sanse. Un lucru spectaculos care nu mi s-a intamplat personal, dar s-a intamplat in viata mea, este acela ca buna mea colega de redactie, Gabriela, se marita. Eu inca nu cred, pentru ca in ochii ei nu vad decat o betie din care astept sa se trezeasca, sa o stropim cu apa si sa ne spuna, pe bune, ce are de gand. Si alt motiv pentru care nu cred, este acela ca el a zis „Da?” si ea a zis „Da!” dupa ce marea lor iubire a implinit complicata varsta de o… saptamana! E clar, am imbatranit. Eu de curand am aniversat zece. Ani. De cand am dansat prima oara si mi-a spus cum il cheama. Pentru ca avea un nume frumos, mi l-am gravat pe verigheta. Dar sa ne intoarcem la colega mea care, la fix o luna de la prima imbujorare, se marita. O fi bine? Cine poate sti? Pana la urma de ce ar trebui sa lasam timpul sa treaca pentru a lua decizii importante? Doar pentru a ne supune la teste? Oamenii prea precauti, cred eu, se programeaza mult mai des pentru esec decat oamenii care se arunca, incantati, cu capul inainte. Pentru ca a fi precaut inseamna a avea in minte, din start, eroarea si posibilitatea ei. In general, cand avem o parere, e un lucru omenesc sa cautam sa ne dovedim acel lucru.

Deci, cumva, oamenii foarte precauti isi inchid singuri multe porti si se simt triumfali atunci cand constata ca au avut dreptate si ca precautia lor a fost cu folos. La fel, cei care actioneaza din instinct si din entuziasm vor incerca din toate puterile sa-si dovedeasca faptul ca au facut astfel cea mai buna alegere. Vor lua din intamplarile lor doar lucrurile pozitive si cu ele vor merge inainte. Si toate astea, pentru ca noi toti, oricare ne-ar fi motoarele de gandire, cu bujii optimiste sau pesimiste, Vrem Sa Avem Dreptate!

Asa ca, draga mea Gabriela, recunosc ca eu m-am panicat atunci cand tu, cu ochii jucausi si alunecosi ca un patinoar plin de copii fericiti, mi-ai spus „Ma marit” si mi-ai aratat, drept dovada, fluturasul de pe inel. Dar imi retrag toate intrebarile panicate pe care ti le-am pus, pentru ca sunt din ce in ce mai convinsa ca lucrurile spectaculoase ti se intampla numai atunci cand le dai voie sa intre in viata ta. Si, in general, ele nu intra politicos, ci dau buzna si trantesc usa de perete. Totul e sa le primesti cu acelasi entuziasm cu care ele apar. Ca si cum ati fi doi prieteni vechi care nu s-au mai vazut de mult. Apropo de prieteni vechi! Un alt lucru spectaculos care mi s-a intamplat, de data asta mie, a fost acela ca, fix la 10 ani dupa ce am inchis ultimul capitol al unei mari iubiri de tinerete timpurie, am primit un mail de la mare departare. Si era el, si am vorbit, si am ras, si ne-am spus in cinci randuri fiecare povestea deceniului scurs printre noi. Eu am sot si doi copii frumosi, el are camin si slujba cu vedere la ocean.

Marile iubiri nu trec pur si simplu. Marile iubiri se pun la pastrare. Si spectacolul trebuie sa continue. Daca vrei spectacol, ai spectacol. Daca nu, ai exact ceea ce vrei. Februarie vine cu serbarile iubirii (Valentine’s, Dragobete). Poti sa razi de ele, poti sa le detesti, poti sa le consideri doar comert cu inimi chicioase de plus. Totusi, oricand ti se da un motiv de sarbatoare, e placut sa profiti. Ai doar de castigat. Luna asta, n-ai decat sa faci si tu precum colega mea proaspat ceruta: traieste-ti iubirea, nu-ti consuma timpul gandindu-te la ea, criticand-o, rontaindu-i scenariile posibile.

In februarie, urarea mea pentru tine este: Fa-ti timp sa traiesti spectaculos!

Cri cri cri, blocuri gri

O prietena care nu sta pe-aici si-a facut o vacanta pe gustul si pe visul meu. Si am vazut pozele si m-am teleportat. In Senegal. Printre rinoceri, girafe, camile, plase de pescari foarte negri, localnice cu cosuri pe crestet si fundul mare infasurat in steaguri multicolore. Sau ma rog, cum s-or chema fustele lor. As vrea mai mult, as vrea sa aud cum suna Africa, sa-i simt mirosul seara, pe plaja, sa ascult muzicanti batand la sabar, sa mi se-nvarteasca in fata ochilor dansurile nebune. Am un fix cu Africa si acum Laura, fosta colega de liceu, care spunea ca sandvisurile mele au gust de soare, a pus paie pe focul meu de tabara. Si acum stau si-l fredonez pe Youssou N’Dour, cu ochii ba-n laptop, ba pe blocurile nespalate si plouate, intiparite pe fereastra de la birou.

Totusi, un lucru ma face sa imi deschid trusa de make-up sentimental si sa ma dau cu zambet pe buze si in dimineata asta. E o atmosfera stranie, e prima oara cand simt ca s-au adunat in acelasi loc trei anotimpuri. Mi se pare ca e toamna, amestecata cu iarna, amestecata cu primavara. Superb. Ce e superb, nu stiu, termopanele albe de la balcoanele strambe si patate sigur, nu! Cred ca e norul in forma de girafa, din  care ploua pe Bucuresti.

Wall Street Widows

Ce-o sa se intample cu ele? Au hairstyle, au clasa, au swarowsky, au capricii, au avut sot, iubit, amant – bancher, finantist, consultant… Actualmente falit sau in pragul. Cum sa explice ex-sponsorului ca au brusc depresie-de-criza, ca glossul lor rezistent la transfer nu suporta austeritatea… La noi, inca nu le-a lovit foarte tare. Inca au geanta cu blana si capul plin de promisiuni. Dar la ei, femeile proaspat private de conturile fara numar ale “sprijinitorilor” lor, s-au strans laolalta pe cunoscutul model american sub numele de “Dating a Banker Anonymous”. Mai pe romaneste, de fapt Asociatia Materialistelor lovite de Criza. In Herald Tribune (ca acolo am citit articolul), o tanara trista povesteste cum prima palma pe care a primit-o de la criza a fost atunci cand iubitul ei avut a spus ca nu mai merge la golf. Iar alta si-a vazut spulberate fondurile pentru vacantele de lux pe motiv ca amantul a ajuns atat de stramtorat incat sotia lui a preluat conducerea finantelor familiei si ii verifica la sange toate conturile. Femeile si-au facut blog unde suspina alaturi de restul “vaduvelor Wall-Street-ului”. Unde sunt cocteilurile de alta data…

postdelablog

Special pentru mine insami. Sa nu uit noaptea care a trecut, mai exact momentul in care m-am intors de la botezul lui Nicholas. Spun special pentru mine, pentru ca inteleg faptul ca oamenii trebuie sa isi suporte in intimitatea lor propriile patetisme atunci cand chiar se simt coplesiti de ele. Si cum pe blogul meu ma simt ca in hainele mele de casa…

Iubirea nu are bani, nu are aglomeratie, nu are presedinte, mizerie, gropi, stres, cariera, grija zilei de maine, certuri si fleacuri, blocuri, hectare, televizor, reclame, frigider, vorbe-n vant, claxoane, ambulante, desktop, apropouri, istetisme. Iubirea are doi ochisori albastri si blanzi, flamanzi sa te soarba si doua manute dulci, insetate sa te simta. Iubirea e de Dincolo de Tot. Oricat ne-am chinui sa o insinuam printre ocupatiile noastre zilnice,  vom reusi doar sa ne lasam inghititi de ele. Ocupatiile noastre zilnice.

Iubirea nu are zile si saptamani, nu are ceas pus sa sune, e pur si simplu stocata in noi, de la nasterea noastra. Si pe masura ce crestem si ne dam alte si alte motive sa traim in afara de iubire, sentimentul se retrage, se fereste, isi apara teritoriul, se lasa in cele din urma cotropit de ele. Ocupatiile Noastre Zilnice. Doar ca am sansa, ce sansa divina!, sa contemplu iubirea in starea ei pura, sa ma uit la ea si sa ma inchin ei, in timp ce ea se uita la mine si mi se inchina mie. Copilul meu mi-a dat cea mai mangaietoare lectie de viata (lectiile de viata ale oamenilor mari sunt de cele mai multe ori biciuitoare). Si acum stiu: Painea noastra cea de toate zilele e de fapt Iubirea.  Fara timp, iubirea care ne este, dintotdeauna. Si atunci cand te rogi si cand spui: da-ne-o noua astazi, de fapt te rogi sa ai sansa ca intr-un fel sau altul sa poti simti Iubirea, chiar daca esti din ce in ce mai prizoniera Timpului, din ce in ce mai obligata lui Astazi.

Lectii de gimnastica intima

Tocmai am primit o invitatie de presa la un curs de gimnastica intima (!?) Oh, boy, ce-o fi asta? Sa studiezi miscarile intime ale corpului? Exista o profesoara care ia (in mod decent si legal) banii de la gura (no offence, here!) Alinei Plugaru? Pai daca nu-s filmele cu fete rele care sa te invete sa mototolesti asternutul la modul cel mai intim, atunci e instinctul! Asa ca un profesor tot se gaseste.

Cum o fi la curs? Stam intre noi ca fetele? In cerc pe scaune? Avem spalier? Avem greutati? Si ce facem cu ele? Un-doi, un-doi, respirati, inspirati, putin mai intim, fetelor, asaa, un-doi, un-doi, fandare inainte, asa, mai lasciv, mai ondulat…! Sau am plecat eu cu reprezentarile prea departe? O fi ceva cuminte? O fi o doamna cu coc, toata numai zambet, care ne da incredere din priviri, care ne convinge ca e ok sa facem cu toatele gimnastica nerusinata, sa ne privim, sa ne lasam trupurile prada miscarilor perverse.

In fine, ca sa nu raman doar cu imaginatia, am cautat pe net asa ceva si am gasit. Da, exista gimnastica intima. Care te ajuta sa fii mai fertila, mai fericita, mai plina de hormoni femeiesti, mai musculoasa acolo jos! Ca toata forta, asa am inteles,  e in muschi doooown theeere!!

Ei bine, n-o sa ma duc la cursul de gimnastica intima, n-o sa le pregatesc o surpriza muschilor perineali, cel putin nu in preajma doamnei cu coc, dar o curiozitate ghidusa as avea:

Oare cum o arata un curs de genul asta pentru barbati? hi hi hi hi hi

Anul Nou pe stil american

Ieri America si-a revenit, ca o femeie dupa ce i s-a pronuntat divortul de un barbat alcoolic, mitocan si de rasul tuturor. Dintr-o data, femeia se simte altfel, are motive sa se respecte, sa se aranjeze, sa se faca frumoasa. Mai mult decat atat, renasc in ea ambitii, vrea o noua viata si indrazneste! Pentru ca a aparut el! Barbatul visurilor ei, cu chip de actor si trup de amant, o iubire altfel, nonconformista, dar un premiu binemeritat dupa ce a avut puterea sa scape de ex-ul vicios.

Ieri America a sarbatorit Anul nou pe stil Obama. A plouat cu confetti, s-au tras salve de tun, mirele si-a rostit juramintele de fidelitate. O sa fie dragoste cu nabadai? Sa vedem… Mireasa a fost data-n somaj, casa i-a fost luata de banca… Si totusi, daca e dragoste adevarata, casnicia lui Obama Hussein cu America va fi una durabila si prospera.

Bravo America, sa ai casa de piatra (neipotecata) si copii cat mai fericiti.

Dar ce se-aude? Sa fie glasuri de manele? Sa fie alai de nunta-n cartier? S-a-ntins cortu’ pe strada mare! Fara numar, fara numar, doi-zece, doi-zece, vin alegerile prezidentiale si la noi! Pe cine va alege prea-frumoasa Romania? „La trecutu-i mare”, ce fel de viitor isi va asterne?

ah, de-am putea avea o nunta decenta, de-manelizata, juraminte din suflet, scandaluri conjugale putine si… si… fratilor, fratilor!, ah, de-am putea avea…

… DECENTA.

Ramane si la ei. 6 luni.

Fara continut, doar de forma.

Dar de cand am inceput sa pasesc pe ideea „ce ai de spus ramane la tine” (idee care a incurajat si ratiunea de facere a acestui blog), constat ca apar noi si noi canale de comunicare! De exemplu, ce ai de spus poate ramane si la Ministerul Internelor. Si al Telecomunicatiilor, si al Tehnologiei, si al SMS-urilor si am MMMS-urilor. In fine, nu ramane intreg corpul gandirii. Dar macar esti linistit ca exista undeva o arhiva a datelor importante din viata ta: cand ai inceput sa asterni gandul X in scris sau in vorbit, cand l-ai epuizat, cu ce parte a corpului l-ai exploatat (cu gura pe receptor sau cu mana pe tastatura). Bun si-asa.

Nu ma simt mai bagata in seama de cand mi s-a pus sub urmarire ora, data si si locul convorbirii (parca de azi, nu?). Ma gandesc doar cat o costa toata tehnologia asta, toti oamenii implicati in ea. Si ce alte lucruri tine in loc. Pentru ca exista un lant, ma gandesc. Un fel de lant trofic: de pilda, as putea sa ma gandesc (si ma gandesc, pentru ca am unde, am b log!), ca aceasta lege gurmanda mananca si ea din pasaj. Pasajul Basarab  care ma deprima in fiecare dimineata pentru ca nu e decat un morman de moloz printre stalpi de beton. Hi five.