Dialogurile noastre de toate zilele

(personaje fata A, baiatul D, tata C, mama L)

D. 2 ani 6 luni si tati. D. calare pe tati.

“Stai, lasa-ma si pe mine ca nu sunt in forma”

“Ba da, tati, esti in forma de cerculet la cap”

D. 2 ani 6 luni vede pantofii lui tati

“Cand erau pantofii aia mici, ii purtam eu”

A. 8 ani jumate si mami inainte de culcare

“Imi spui si mie ceva frumos ca sa nu ma mai gandesc la lucruri urate?”

“Pai la ce lucruri urate te gandesti?”

“Pai… ca o sa mor”.

“Pai si ce simti tu cand te gandesti ca o sa mori?”

“Ma gandesc cum o sa fie cand n-o sa mai stiu nimic.”

“Dar viata si moartea sunt cele mai naturale lucruri, daca n-ar mai muri oamenii n-ar mai fi incaput pe pamant de multa vreme, uite-te in jur cate a realizat omul chiar si asa, trecator cum e el. Viata e un dar, trebuie sa stii sa te bucuri de el. E bine ca iti pui intrebarile astea la 8 ani ca altii traiesc o viata intreaga fara sa se intrebe si fara sa stie sa se bucure. Si fara sa inteleaga cat de importanta e si o singura zi…”

“… mama!”

“Da.”

“Ce bine ca nu m-am nascut fluture”

“De ce spui asta?”

“Pentru ca fluturii traiesc o singura zi”.

A. 8 ani jumate si mami inainte de culcare. A doua zi.

“Mama, ce inseamna EU?”

“Cum adica ce inseamna eu? Inseamna tot ce reprezinti tu.”

“Nuu, da’ EU ce inseamna?

“Ti-am zis. Tot ce tine de tine. Tot ce reprezinti”

“Stiu ca ce reprezint… Dar EU. Ce inseamna EU?”

“Nu inteleg… Hai sa dormim.”

Anunțuri

Close your eyes and count to ten

Hei, viata, viata, iesi din cort…

„Asta-i viata…” A zis ea si a lins iar ruj de pe buza de sus. Ea are un nume care imi scapa si presimt ca, neindemanatica, nu-l voi prinde niciodata. Misca usor coafura cand vorbeste, dar numai ca sa il faca pe barbatul din fata ei atent la bluza siclam. Razvan (din Razvansidani) zice: „Ai spus ca nu te-ai cupla cu un barbat care are doi lei in buzunar (citat din memorie). Fata zice: „Pai… oricum, in cercurile in care ma invartesc eu nici n-as putea sa gasesc asa ceva. Si oricum, n-as putea sa fiu cu unul care n-are doi lei in buzunar. Asta-i viata!”

„… uneori nedreapta”, zice Razvan (din razvansidani).

Si fata nu se emotioneaza. Si nu-i curg lacrimi de botox din nara stanga. Si isi accepta soarta de vedeta in ascensiune.

Nu stiu cine e si ce vrea de la muzica, sigur nici ea nu stie cine e si ce vrea de la ea. A aparut in viata noastra la un matinal sa ne spuna cu alte cuvinte ca ea se misca prea bine si stie prea bine sa prinda microfonu-ntre doua vocale, incat nici n-ar avea cum sa-si piarda timpul si viata cu vreo… iubire adevarata, ca altfel nu pot sa-i zic.

Am din ce in ce mai clar senzatia ca, in aceeasi perioada de timp data, unii oameni traiesc mai mult, iar altii traiesc mai putin. Compara si tu o zi de shopping sau barfe cu o zi de iubire.

Pana la urma nu timpul ne da durata. 24 de ore trec insensibile. Ce face ziua sa dureze este un timp facut sensibil. Poti sa observi cum trece o zi, sau poti sa simti cat dureaza o zi. Diferenta e ca de la cer la pamant. Ca de la punga de botox la gura cruda.

inca una si gata

14dream04

Abstract City (http://niemann.blogs.nytimes.com)

Multe dintre ilustratiile lui Cristoph Newmann au sfarsit demn si in repetate randuri  pe coperta New York Times. Astea de mai jos nu. Sunt doar foarte funny.

Funny is the new smart 😉

Henry Miller (stramt si patrunzator)

Nu citesc proza contemporana romaneasca. Nu am timp, nu am motivatie si mi se pare ca ce se scrie in zilele noastre e, cumva, periferic, nu reuseste sa intalneasca literatura adevarata. A! Si pornografic. Cu cat mai multe cuvinte porcoase, cu atat mai smecher si mai high autorul/autoarea.

Mi-a picat in maini prin gestul editurii Trei, un roman neasteptat, Opus Pistorum, un text plimbat mai mult pe sub mana si descoperit destul de recent, al lui Henry Miller. Personal, nu am mai citit ceva asemanator. Poate doar vestita Povestea Povestilor a lui Creanga m-a lasat cu ochii la fel de mari prin clasa a sasea.

Dar aici e altceva, e proza instinctelor animalice, e Cartea Cartilor scrisa direct din cearceafurile mestecate de cele mai crude pofte. Si totusi, printre cuvinte bine patrunse de toate fluidele omenesti posibile, Henry Miller face loc (stramt si patrunzator) unei rare sensibilitati, talentului, artei.

E o carte insuportabila, dar daca duci actul pana la capat, s-ar putea sa ai parte de una dintre cele mai faine lecturi vreodata.

Curaj!

Garantez ca o sa razi cu lacrimi uneori (nu ca proza ar fi una hazoasa neaparat, ci mai degraba ca reactie la surpriza.

BUT…

i don’t guarantee that you will still respect yourself in the morning :D))))))))))))))

Fapte de vitejie

Mama mi-a zis sa nu vorbesc cu strainii si ini nici un caz sa nu accept lucruri de la ei. In dimineata asta am fost abordata vizual de un afis electoral de pe care privea in gol un total strain care spunea: „Va dau tara inapoi”. WTF??? Cine esti tu sa-mi dai mie ceva inapoi. Si nu orice… insasi tara :))))))))

Am ras interior ca de o gluma buna de inceput ziua. Adica baiatu’ asta s-a gandit ca noi, cei care umblam zilnic pe-afara, cu masina prin trafic, cu metroul prin pamant, cu picioarele libere prin piata, avem in momentul de fata senzatia ca cineva ne-a luat tara. Simtim o lipsa, iar golul e tara. Avem un dor si dorul e de patrie. Suntem diaspora de acasa, suntem patriotii care, in drum spre chioscul de ziare, in drum spre raionul de pulpe cu os, in drum spre politistul care tuseste in intersectie, simtim iubire de tara. Ah, tu, baiete haios pe nume Eduard Manole (pana azi n-am auzit in viata mea de el, probabil nu m-am uitat la televizor pe posturile pe care trebuia), de ce sa accepti tu posterele astea? Tu chiar crezi ca eu cred ce scrie acolo? Ca tu ne dai noua tara inapoi? Nu ti se pare ca misiunea e ceva mai mare decat tine? Chiar simti ca te afli in misiunea asta? Cum sa accepti tu, un om aparent cumsecade, sa patesti asemenea rusine? Rusinea de a fi prins in public cu cioara penibil vopsita.

Si ca vorbeam de electoralitati (merge? merge) penibile, trebuie sa pomenesc rapid de sloganul lui Crin: Revolutia bunului simt. Ce, ma? Adica cine nu te voteaza pe tine e un nesimtit  care nu se alatura revolutiei bunului simt?

Cata disperare si ce sublimare a notiunii de „penibil”.

Daca as merge la vot, as simti ca pacatuiesc.